Published by Dolman Scott in 2014
Copyright ©2014 Stefania Rotariu
All rights reserved. No part of this publication may be reproduced, stored in a retrieval system, or transmitted in any form or by any means, electronic, mechanical, photocopy, recording or otherwise, without prior written permission of the copyright owner. Nor can it be circulated in any form of binding or cover other than that in which it is published and without similar condition including this condition being imposed on a subsequent purchaser.
ISBN 978-1-909204-40-9
Dolman Scott Ltd
www.dolmanscott.co.uk
A poposit speranta,
Cu bucurii nemarginite.
Gata, voi arunca tristetea,
Ce sta in mintea mea cuminte.
Vine-o alta viata,
Cu bucurii, sperante,
Si-nlatura o ceata,
Ce lumina o imparte.
Primavara asteptata,
S-a ivit in viata mea,
Si-o iubire nepatata,
Va inlatura durerea.
A venit timpul sa-ti spun la revedere.
A venit timpul sa ma bucur in tacere.
Am suferit atat de tare,
Ca ochii nu mai au culoare.
Si buzele s-au ofilit,
De cate lacrimi s-au pierdut,
Din viata fara de valoare,
O viata stinsa, care doare.
A venit timpul sa-ti spun la revedere,
Si nu ma bucura, nu-mi da placere,
Dar timpul s-a schimbat acum,
Ma poarta pe-alta cale, pe-un alt drum.
A venit timpul sa-ti spun la revedere,
Chiar daca inima nu-mi cere.
Dar nu-i dau inimii-ascultare,
Ma risipesc in lumea mare.
A venit toamna,
Iar frunzele cad,
Se-mprastie pe iarba,
Verdelui cald.
A venit toamna,
Pe bancute cad flori,
Se-ntinde mantaua,
In mii de culori.
Tabloul cuprinde,
Pajisti, carari,
Mirific se-aprinde,
Pamantul in zari.
Iar vantul adie,
Hoinar, calator,
Si poarta alene,
Frunzele-n zbor.
Adanca este valea sapata,
Ce duce catre tine frumoasa fata.
Te-ai contopit incet cu zarea,
Si nu-ti gasesc nemarginirea.
Te-ai imprastiat pe-o lume,
In care numele tau apune,
Si m-ai atins cu rasuflarea,
Iubirii aspre ca si marea.
Privirea ti-a-nghetat de-odata,
Sa nu mai vezi frumoasa fata,
Ochii in lacrimi de margaritar,
Ce te privesc mai rar, mai rar.
Mi-e mintea inca obosita,
Si plina de-ntrebari, nelamurita,
Nu pot dragostea-ti s-o pierd,
Vreau s-o pastrez, s-o tin in piept.
Adorm cu tine-n gand,
Si-n vis te regasesc,
Esti vesel si petreci razand,
Apoi dispari cand ma trezesc.
Te pierzi odata cu visul,
In negura trecuta-a noptii,
Si-mi lasi in urma doar surasul,
Ma lasi in mana sortii.
De plang, plansul ramane-n mine,
Si nimeni nu-l poate auzi.
Se-aduna lacrimi si suspine,
Se-aduna acolo zi de zi.
Ai grija de inima ta,
Si n-o darui oricui.
Va fi o vreme cand oboseala,
Se va-nfige ca un cui.
Ai grija de inima ta,
Si nu lasa tristetea,
Sa-si faca cuib in ea,
Si sa-i manance tineretea.
Ai grija ca inima ta,
Sa primeasca zilnic fericirea.
Inlatura sageata,
Ce-i poate-aduce pieirea.
Ai vazut-o plecand,
Cu ochii tristi si goi,
N-ai spus nimic crezand,
Ca se va-ntoarce inapoi.
Dar viata punte a sapat,
Intre uitare si durere.
Ea a plecat, tu n-ai uitat,
Si ochii plang doar in tacere.
Vin sarbatori si bucurii,
Se-astern in multe case.
Ai vrea sa ai cui darui,
Dar darurile stau pe masa.
Alina iubire, alina,
Gandul ce zboara spre tine,
Si fa din el o gradina,
In care sa traiasca, sa respire.
E-un gand de pace-al tau iubire,
Un gand ce trebuie ascuns,
De clipele de ratacire,
Sa nu-l atinga, sa nu fie distrus.
Sub umbra pomilor,
Sa se adaposteasca,
Sa soarba roua zorilor,
Sa prinda viata, sa traiasca.
Sentimente curate-am ales,
Sa pun pic cu pic,
In viata care are sens,
Si n-are de pierdut nimic.
Am ales cuvinte,
Sadite-n inima curata,
Ce nu vor fi pierdute,
In vremea grabita si uitata.
Am ales ganduri si soapte,
Adapostite in nopti si zile,
In inima care se zbate,
Pentru-orice gand, orice zvacnire.
Eu pot sa spun ca am ales,
Cand zorii vietii se arata,
Si viata-i plina, are sens,
E-o viata de mult asteptata.
Am asteptat un semn,
Un mic semn de la tine,
Spre gandul care-l chem,
Spre gandul ce as vrea sa ma aline.
Dar te-ai inchis in carapacea,
Uitarii care traieste pentru sine,
Si-ncet, incet ucide pacea,
Care se naste si se naste-n mine.
Am asteptat sa-mi spui,
Cat ma iubesti,
Dar mintea-ti umbla si nu stii,
Iubirea sa o daruiesti.
Tu crezi ca dragostea,
Traieste-n locuri,
Intre a vrea, sau nu a vrea,
In a primi si-a da in salturi?
Dragostea-i fructul care,
Il cauta si-l doreste,
Orice om, orice suflare,
Fara sa stie unde este.
Am cautat lumina,
Pe cai uitate candva,
Stiind ca o sa vina,
Lumina-n viata mea.
Am cautat odihna,
Si linistea deplina,
O viata traita-n tihna,
Fara urma de rutina.
Am cautat iubirea,
Ce sta obosita si-astepta,
Sa-si traiasca nemurirea,
Intr-o viata fermecata.
Si-am daruit iubirea,
Si-am daruit inima,
Cautand bucuria,
Ferecata undeva.
Am fugit de tine, singuratate,
Iar tu, pe mine ca un scai,
Te-ai prins usor pe spate,
Si-acolo, acolo lipita stai.
Nu te mai misti,
Nu vrei sa-mi dai ragaz,
Nu stiu cat mai rezisti,
Nu stiu, pe unde sa te las.
Incerc cu mana sa te-ating,
Usor sa scap de tine,
Dar nu ma lasi ca sa te prind,
Ca-ti place langa mine.
Si intr-o zi, m-oi dezbraca.
Te-oi arunca departe,
Sa nu mai vii in calea mea,
Sa nu mai faci din mine parte.
Am imprastiat pe masa tacerii,
Gandurile care nu demult,
Au stat de veghe durerii,
In care-am plans si am zacut.
Iar mainile-mi grabite,
Pe tine te-au cules,
Te-au pus in fericite clipe,
Ti-au dat o muzica si-un vers.
Si i-am cantat oda iubirii,
Iubirii ce traia odata,
Si-am uitat de clipa despartirii,
Am pus-o-n amintirile de altadata.
Am invatat sa sper,
Cand speranta m-a parasit.
Am invatat sa sufar,
Cand suferinta a venit.
Am invatat sa iubesc,
Cand nu eram iubita.
Am invatat sa uit,
Cand uitarea, era atat de urata.
Am invatat sa daruiesc,
Cand lipsit-am fost de toate.
Am invatat sa plang,
Cand nu plangeam pentru mine.
Am invatat sa rad,
Cand ma bucuram pentru altii.
Am invatat sa am rabdare,
Cand timpul imi era impotriva.
Am invatat sa traiesc cu mine,
Cand singuratatea era in preajma.
Am invatat sa pretuiesc,
Tot ce uram odata.
Am invatat ca omul,
Nu va fi niciodata cu tine,
Iar daca nu inveti sa fii puternic,
Nu vei invata, ce-i rau sau bine.
Am obosit sa caut si s-ascult,
Doar ecourile pierdute,
Ce se aud din cand in cand,
A unei vieti, de mult trecute.
Sa caut si sa caut,
Un drum ce s-a pierdut,
In invalmaseala de demult.
Am obosit sa privesc zarea,
Cu ochii ce cauta chemarea,
Ascunsa-n mana sortii.
Am obosit sa stiu ca exista,
O viata nu prea trista,
Undeva de unde-am venit,
Iar zilele s-au scurs,
S-au imprastiat in infinit.
Mai zace dorinta-n mine,
Sau doar ii place sa se joace,
Iar boarea de tristete,
Ce-ascunde cerul meu,
Va prinde norul gri al vietii,
Sau se va face-un curcubeu?
Am plans pentr-o iubire,
Ce-am lasat-o sa plece,
Si stiu, stiu ca nu revine,
Iar inima-mi sta trista si rece.
Am plans pentru ce nu sunt,
Pentru ce-as vrea sa fiu,
Dar viata nu este doar un cant,
Si uneori, se mai transforma si-n pustiu.
Am plans, caci plansu-mi face bine,
Si lacrimi sarate-am gustat,
Lacrimi ce s-au scurs pentru tine,
Si n-o sa plang inca-odat'.
Te-am vazut,
Si inima-mi s-a bucurat.
Te-am pierdut,
Si inima trista sade ne-ncetat.
Am fugit de-a ta iubire,
De mine si ceea ce sunt,
Si am fugit, am fugit in nestire,
Pe tine sa pot, sa pot sa te uit.
Am renuntat de-a mai gandi,
La lucrurile desarte.
Am cautat in a primi,
Numai si numai nestemate.
Si mi-am clatit inima,
De amintirile trecute,
Ce-au fost parte candva,
Si-au fost atat de multe.
M-au coplesit dureri si bucurii,
Si am pierdut, am castigat,
Si-am invatat cum trebuie sa fii,
Ca sa alegi gandul curat.
Am despicat viata,
In mii si mii de ganduri,
Si am primit in inima povata,
Ca oamenii citesc doar printre randuri.
De ai dreptate,
Ei nu iti vor spune,
Iar dac-un drum te-abate,
Vor arunca cu vorbe-n tine.
Am scris pe-o inima cuvinte,
De dragoste si dor.
Mai simt si-acum fierbinte,
Atingerea firava-a lor.
Am scris multe cuvinte,
Si m-am hranit cu seva dulce,
Primind puterea sa merg-nainte,
Pe drumul gol, care ma duce.
Am vrut sa schimb o dragoste,
S-o arunc, sa scap de ea.
Se prinde de mine ca o pacoste,
Sa plece, nici macar nu vrea.
Am vrut sa schimb o fata,
Si ochii de smarald,
In care ma rasfata,
Atunci cand trista cad.
Am vrut s-arunc departe,
Ce inima mereu ascunde,
Straine si recile soapte,
Imprastiate pe nu stiu unde.
Sa nu privesc in noapte,
La stelele pe cer,
Ce stau imprastiate,
In vesnicul mister.
Sa nu soptesc un nume,
Ce-mi bea in dimineata,
Sarutul ce n-apune,
Ma bucura si-mi da viata.
Apa curgatoare,
Izvor bland, zburdalnic,
Curgi mereu la vale,
Uneori napraznic.
Duci cu tine-n cale,
Vorbe sursurate,
Vorbe de iubire,
Vorbe presarate.
Si-n oglinda care,
Te cuprinde-ntruna,
Iei cu tine-n vale,
Soarele si luna.
Nu ai oboseala,
Duci mereu in lume,
Din zori pana-n seara,
Bucurii, suspine.
Apa curgatoare,
Proaspat izvoras,
Da-mi a ta racoare,
Fa-ma-un copilas.
Sa zburd, sa te-mprastii,
Peste corpul meu.
Sa salt ca si pestii,
Dintr-un elesteu.
Apleaca-ti inima sa-i simt bataia,
Si cantecul ce-l deapana mereu.
Sa-i simt aproape valvataia,
Care-i vorbeste sufletului meu.
Si-mi spune ca iubirea-i trecatoare,
Chiar uneori dulce povara,
Te prinde-n mreje si te-ndoaie,
Ca salcia batuta de ploaie-n primavara.
Este vre-un leac ce poate osandi iubirea,
O vorba magica ce poate usura,
Clipele-n care dezamagirea,
Intra, se-aseaza-n viata ta?
Are viata vreo valoare,
Daca tu nu esti in ea?
Pentru ce traiesc eu oare,
Pentru ce, dragostea mea?
Pentru ce al soarelui rasarit,
Apune noaptea departe, departe,
Si-al naiului cant,
Vorbeste despre-ale iubirii soapte?
Iti patrunde in fiinta,
Care vine, rascoleste,
Da tarcoale si cainta,
Te umple si iti vorbeste.
Ascult cantecul naiului,
Ce rasuna suav si cald,
Si ma poarta-n radacinile neamului,
Din care exist, din care ma trag.
E-un neam c-o istorie batrana,
In care trecutul se tese,
Cu file din gloria strabuna,
A chipurilor darze si marete.
Si lin cantecul ma poarta,
Prin muntii inalti si poteci,
Unde buciumul rasuna odata,
Chemandu-i la lupta, pe bravii viteji.